Interviu cu Aurel Papari, rectorul Universitatii “Andrei Saguna”: Invatamantul universitar de stat vs. invatamantul universitar privat

 ''Taxele de studiu la universitatea privată sunt mai mici decât cele de la stat, iar nivelul de pregătire al profesorilor este același'' 

Interviu publicat in ziarul dobrogean “Dezvaluiri“ .ro “, cu Aurel Papari, rectorul Universitatii “Andrei Saguna”, care vorbeste despre invatamantul universitar de stat si cel privat.

Joi, 23 August 2012 09:52

                                     

DEZVALUIRI: De ce este contestat invatamantul universitar privat din Romania?

Aurel Papari: N-as spune ca este contestat. Invatamantul universitar privat din Romania beneficiaza, cu ghilimele de rigoare, de aceeasi incredere scazuta, ca orice initiativa privata din tara noastra. Cei care au initiative private in domeniul industrial sau al comertului sunt inca mici afaceristi, termenul nu e unul laudativ. in general, lumea are inca, in Romania, mai mare incredere in stat, decat in initiativa privata si nu numai incredere, ci si asteptari mai mari decat la cei din privat. in continuare, un procent alarmant din populatie asteapta ca statul sa aiba grija de noi, „sa ne dea” si suntem in aceasta mentalitate balcanica inca dinainte de epoca lui Caragiale. Acest mare scriitor a surprins foarte bine aceasta mentalitate a lui „sa ne dea”, „ca de aia e stat”, de parca statul ar fi ceva care trebuie sa ne garanteze, trebuie sa ne securizeze, sa ne dea locuri de munca, sa ne cheme sa ne alegem locuri de munca, sa ne hotarasca destinul, pana la urma. Noi inca nu reusim sa depasim acea mentalitate, sa o rupem si sa ne luam soarta in maini. Fiecare om trebuie sa isi faca destinul si sa nu astepte ca statul sa il duca de mana. intr-o democratie, nu te duce statul de mana.

A consemnat Mihai Razvan ROTARU

DZV: Tinerii se asteapta ca odata ce termina o facultate de stat sa primeasca si un loc de munca mult mai usor…

A.P: Mentalitatea de a avea mai multa incredere in initiativa statului, de unde si asteptarile sunt mult mai mari. Deci, asteptarile individului sunt de la stat, pentru ca, in opinia lor, „la stat e mai bine”. Mai mult decat atat, aceasta mentalitate e exacerbata si cultivata de ceea ce se intampla in sectorul public, din punctul de vedere al angajatorului. Toata lumea isi pune problema ca nu cumva salariile bugetarilor sa nu ramana nemajorate. Nimeni nu isi pune problema: banii pe care ii cheltuiesc bugetarii, cine ii produce, de unde vin?. Nu-si pune nimeni aceste probleme, nu exista o orientare a grijii statului, in special catre cel care produce banul. Este o orientare gresita a atentiei, a grijii fata de cel care consuma banul, care cheltuie. Noi producem putin, dar vrem sa cheltuim mult.

DZV: Credeti ca, dupa 20 de ani, invatamantul privat a ajuns la nivelul celui de stat?

A.P.: in momentul de fata, dupa doar 20 de ani, invatamantul privat este o alternativa serioasa, dar nu este intr-o concurenta reala si onesta cu cel de stat. Oricat de infloritor ar fi invatamantul privat, el nu poate lua locul celui de stat. Este asteptata o strategie a invatamantului de stat, cu specializarile pe care el trebuie sa le dezvolte, o strategie in privinta numarului de absolventi si a numarului de studenti care studiaza pe banii nostri, ai contribuabililor. invatamantul de stat trebuie bine orientat de catre Minister, trebuie sa asigure dezvoltarea in perspectiva a societatii. Nu trebuie lasata grija asta, a strategiei de perspectiva, in seama pietei, pe seama cererii si ofertei, pe seama invatamantului privat. Eu sustin ca invatamantul de stat trebuie, in continuare, sa se dezvolte in acele domenii care hotarasc viitorul unei tari, in special in domeniile tehnice, in domeniile in care sperantele de dezvoltare nu sunt legate in principal de domeniul privat. invatamantul de stat are menirea de a scoli pe banii de la buget, atati specialisti cati sunt necesari, conform unor planuri de perspectiva. Deci invatamantul de stat nu trebuie sa functioneze si sa se dezvolte in relatie directa cu cererea si oferta momentului. in aceasta situatie trebuie sa intervina statul, prin minister si prin universitati, sa asigure, sa garanteze prin aceasta, dezvoltarea tarii.

DZV: Credeti ca se emit prea multe diplome academice in Romania, in acest moment? Foarte multi termina acum facultatea, fac studii de master, ii ajuta acest lucru la ceva?

A.P.: in mod sigur ii ajuta si este si in beneficiul societatii si, garantat, nu este spre paguba nimanui. Faptul ca omul, pe banii lui, face o scoala, unde invata mai mult sau mai putin, in functie de calitatea acelei scoli dar si de interesul lui, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Nu trebuie sa ne sperie ca avem acum foarte multi licentiati. Fiecare va face dupa absolvire, ceea ce s-a pregatit sa faca. Nu trebuie sa le purtam noi de grija celor care au mers la unele universitati si care au trecut ca gasca prin apa. Este problema lor! Pe piata, ei isi vor putea gasi un loc de munca, conform cu pregatirea la care au dorit sa ajunga. Daca doreau un nivel mai inalt, se duceau la o universitate cu faima mai buna. Piata cerne, nu trebuie sa obstructionam individul. Angajatorul te intreaba ce stii sa faci („Pai eu stiu engleza, ca am terminat Engleza…” „ Lasa engleza, stie si secretara si stie si patronul. „Ce altceva mai stii sa faci?” Pai, eu asta am terminat… „Multumesc, nu avem nevoie”). in momentul asta, cine nu stie cel putin o limba straina sau sa opereze pe calculator, este analfabet, in economia de piata. Trebuie sa dovedesti ca stii sa faci ceva, pe meseria pe care ti-ai ales-o. De aceea, invatamantul pe modelul american se dovedeste mult mai eficient, pentru ca este unul pragmatic: ce este transmis studentului, ii va folosi in viata. I se spune explicit asta. Studentii nostri, la mai multe facultati, nu au aceasta legatura cu practica, cu viata. De asemenea, o parte din vina apartine si invatamantului preuniversitar, care nu reuseste sa faca o buna orientare profesionala a elevilor. Profesorii lor nu le deschid ochii, mintea…

DZV: Pentru ca materia este perimata?

A.P.: Nu as zice ca este perimata. Noi, de exemplu, derulam acum un proiect finantat de Uniunea Europeana, de 4, 5 milioane de euro ce are ca grup tinta 5100 de profesori din invatamantul preuniversitar, profesori de matematica sau de stiinte economice. Ideea proiectului este aceea ca profesorii trebuie sa invete sa le transmita elevilor cunostiintele lor, la acel nivel la care elevul sa le priceapa si sa stie apoi sa foloseasca acele cunostiinte in viata reala. Faptul ca matematica este predata la un nivel prea inalt de intelegere si fara legatura cu viata de zi cu zi, duce la noi generatii de absolventi de liceu, analfabeti din punct de vedere al intelegerii economice a vietii, oameni care sunt victime ale ignorantei, ale unor actiuni cum ar fi cele ademenitoare ale bancilor. stiti, acelea de genul: credit doar cu buletinul! Acelea ii induc cetateanului ideea ca nu este nimic mai simplu decat sa iei acei bani. Omul ii ia ii cheltuie si abia apoi se gandeste cum sa ii dea inapoi. Sunt o gramada de oameni care habar nu au cum se calculeaza o dobanda, un impozit, nu inteleg diferenta intre salariul net si cel brut, de ce este asa. Nu ma refer la persoane neinstruite, ci chiar si la colegi, cadre didcatice care, incantate usor de asemenea campanii de promovare, cu naivitate, reusesc sa „insele” bancile, obtinand chiar si 3, 4 sau 5 credite. Ei nu inteleg ca limitele impuse de banca sunt calculate in functie de veniturile lui si apoi se trezesc ca isi pierd locuintele. Unii nu inteleg de ce primesc de la Banca Nationala avertimente legate de moneda in care se recomanda sa iei un credit. Este moneda nationala, cea in care tu produci, pentru ca altfel riscul fluctuatiei este unul iminent. Lumea nu intelege astfel de lucruri, pentru ca nu avem acea educatie practica si nu o avem pentru ca nu o primim. Acest lucru nu se face in invatamantul preuniversitar, acea legatura intre informatie si viata de zi cu zi.

DZV.:Putem face o comparatie intre taxele aplicate la cele doua forme de invatamant universitar, cel privat si cel de stat?

A.P.: in momentul de fata, taxele la privat sunt mult mai mici decat cele de la stat. Nivelul de pregatire al profesorilor este acelasi, pentru ca uneori sunt aceiasi profesori. Acum a venit la noi un profesor, care a iesit la pensie de la stat. in adeverintele pe care le-a adus, am vazut ca in ultimii ani a activat si la universitati private, asadar a oferit aceleasi informatii, din punct de vede al calitatii, la toate acele insititutii, indiferent de forma lor. Mai este un element… Gradele didactice se obtin dupa aceleasi criterii, posturile libere se publica in Monitorul Oficial, concursurile pentru ocuparea lor se desfasoara in aceleasi conditii… in momentul de fata nu exista o diferenta intre calitatea profesorilor, oriunde ar preda acestia. O persoana devine conferentiar sau profesor, dupa ce ii este conferit un astfel de grad de catre o comisie nationala de profil.

DZV.: Cum sunt platiti profesorii la stat si la privat?

A.P.: La stat se plateste mai bine, pentru ca inca nu se poate compara un sistem privat (care are ca unica sursa de finantare taxele de studii) cu invatamantul de stat, care are dubla finantare. Nu uitati, universitatile de stat au 80% locuri cu taxa, dar si bani de la bugetul de stat. Concluzia este asadar aceea ca, in invatamantul de stat, profesorii sunt acum mai bine platiti decat la privat, in conditiile in care acum 15 ani era exact invers. Noi nu putem insa creste foarte mult salariile profesorilor, pentru ca automat ar trebui sa crestem si taxele. Noi avem taxe destul de mici, suportabile, dar in fiecare an ne confruntam cu situatii triste, cind studentii vin si cer intreruperea studiilor, pentru ca nu mai au bani de taxa, pentru ca a murit bunicul care ii ajuta sau pentru ca parintii au ramas someri. De aceea, pentru a asigura stabilitatea, noi ii incurajam si ii sprijinim sa isi gaseasca locuri de munca part time, pentru a fi siguri pe venituri si, mult mai important, pentru a fi siguri ca nu producem someri. Pentru majoritatea specializarilor noastre, locurile de munca le sunt asigurate. Avem situatii frecvente, cand angajatorii vin sa faca oferte de munca pentru studenti de la diverse specializari, cum ar fi economie, jurnalism…

DZV.: Cum va explicati razboiul de acum cativa ani, declansat de Ministerul Educatiei impotriva unei universitati private?

A.P.: Era o situatie paradoxala si foarte paguboasa pentru intreg sistemul universitar romanesc, o situatie catastrofala, creata de o universitate care nu respecta nicio regula, nici pe cea legata de cifra de scolarizare, sau de obtinerea gradelor universitare. Se faceau acolo avansari ca in armata, „la apelul de seara”, de genul „de maine esti profesor” si asta fara nicio baza. Nu erau respectate normele, legile, reglementarile, sub nicio forma. Acea universitate facea scoala, chipurile, prin tot felul de orase si orasele, deschidea filiale clandestine care nu existau scriptic si nu care nu erau monitorizate de Minister. Studentii inscrisi la acele filiale figurau de fapt ca studenti in alte centre. Era o harababura, care a pus in pericol, o buna bucata de timp, credibilitatea intregului invatamant romanesc, precum si valabilitatea valorii diplomelor. Din acest motiv, MEC a refuzat sa le mai dea diplome, iar cei de la acea universitate au zis ca nici nu au nevoie ca pe diplome sa scrie MEC. S-a ajuns la o situatie paradoxala care, pe viitor, nu trebuie sa se mai repete. invatamantul romanesc, atat cel de stat cat si cel particular, este acum pus pe temelii solide. Dar atunci a fost o perioada cand intregul invatamant a suferit o influenta nociva, pentru ca s-a creat acea impresie falsa – ca te inscrii la particular si iei imediat diploma, exact ca in cazul pe care vi-l mentionam mai devreme, „credit doar cu buletinul”. Revenind la acel scandal vechi, nu intamplator MEC a refuzat sa recunoasca mai multe promotii de la acea universitate, chiar daca acea institutie avea si ea, la randul sau, profesori de valoare si o baza materiala buna. Acel exemplu este parca o demonstratie a teoriei ca poti sa faci cu ceva bun si ceva care o sa iasa rau.

DZV.: La ce nivel se afla baza materiala a Universitatii Andrei saguna?

A.P.: in momentul de fata, baza materiala a universitatii este apreciata de Comisia de Evaluare Academica din cadrul ARCIS ca fiind una „la nivelul standardelor europene”, iar acesta este un citat din raportul lor. Noi facem investitii in fiecare zi. Desi standardul este european, facem mereu modernizari, cum ar fi la aula. Toata lumea spune ca statul nu se dovedeste a fi intotdeauna un bun gestionar, pentru ca gestioneaza cu mai multa risipa. Acelasi lucru, la particular, se gestioneaza cu ceva mai multa economie, cu mai multa grija. Este o diferenta de optica, una diametral opusa. O universitate particulara are in permanenta grija ca universitatea sa fie de la an la an una bogata, inclusiv in lichiditati. Cea de stat are mare grija in fiecare an, sa cheltuiasca banii care ii vin de la buget, pentru ca daca nu o face, acei bani se vor intoarce la buget.. Putem spune asadar ca este o abordare diametral pusa. De aceea probabil si riscul unei risipe este mult mai mare la stat. si mai este un element: Universitatile de stat nu si-au pus problema, pana acum 2-3 ani, cand au primit recomandare prin lege, sa produca bani prin societatile pe care tot ele sa le infiinteze si sa le dezvolte pe langa universitate. Daca esti asa de valoros, haide sa vedem cat esti de bun si in practica. Asuma-ti si managementul unei entitati care evolueaza pe piata concurentiala – Vorba americanului: „Daca esti asa de destept, de ce nu esti si bogat?” Universitatea saguna a acordat o atentie deosebita acestui aspect, mult inaintea altor universitati particulare. Noi, in acest moment, avem mai multe societati care functioneaza pe langa universitate si care beneficiaza de aportul de inteligenta si de profesionalism al profesorilor si al studentilor lor. Acesta este un lucru bun, care ne ajuta sa ne gospodarim continuu. Pe langa modernizarea bazei materiale, anul urmator avem in vedere introducerea in circuitul de invatamant al unei alte cladiri, una mai mare decat sediul actual. Mai sunt si alte cladiri in plan, dar nu am demarat inca lucrarile, pentru ca asteptam o cofinantare europeana.