Numarul 3 al Revistei Dreapta Credinta

Motto: Si trecând Iisus,a vazut un om orb din naştere.Şi ucenicii Lui L-au întrebat,zicând:

Învăţătorule,cine a păcătuit ;acesta sau părinţii lui,de s-a născut orb? Iisus a răspuns :Nici el n-a păcătuit,nici părinţii lui,ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (Ioan 9-13).

 Dumnezeu ne dă timp la pocăinţă la fiecare  ...

 Credinţa văzută prin ochii    ̏Zânei Nevăzătoarea  ̋

Atitudinile oamenilor obişnuiţi faţă de cei nevăzători sunt în majoritatea lor negative, tinzând să găsească ceea ce ei nu pot să facă faţă de ceea ce ei pot. Dăruind vei dobîndi... iar Dumnezeu nu-i uită pe cei ce-L caută. Un exemplu de atitutine în faţa propriilor neputinţe este şi tanti Zinica sau “Zâna Nevăzătoarea“, cum e cunoscută în rândul enoriaşilor, care trăieşte încă din copilărie în “lumina întunericului“.  A ajuns în timp să ignore această atitudine negativă inserându-şi o gândire pozitivă de-a lungul vieţii. Este în vârstă, bolnavă, firavă , fără un ajutor permanent, dar totodată puternică, curajoasă , neavând complexe în ceea ce priveşte starea sa de invaliditate şi adaptându-se treptat la noua viaţă. Are doar patru clase primare şi cu toate acestea este o enciclopedie în materie de credinţă şi oricine are de învăţat lucruri noi ... Am discutat mult cu această femeie simplă, care ne-a povestit că jignirile şi chinurile trăite nu au atins-o ,nu a simţit mânie,nu a ţinut minte tot răul care i s-a făcut şi rabdă în continuare cu mărinimie nepăsarea şi răutatea celor din jurul său.

Coralia POPESCU

Reporter: Cum a fost copilăria dumneavoastră?

Zinica Capugiu: Mama mea a fost refugiată din Basarabia, iar tatăl vitreg din Bulgaria. Pe tatăl meu natural nu l-am cunoscut niciodată... Am avut o copilărie grea, mama mea muncea la boieri, cum era în acea vreme. Iar eu în acest timp mergeam să ascult toate slujbele la biserică. Aşa am început să învăţ toate rugăciunile pe care ni le citea preotul. Când am crescut, am muncit din greu alături de  mama la câmp, la plug,la moară. Mama a avut posibilitate să ma tină în şcoala doar pentru cele patru clase primare ...Mi-aduc aminte că primele două clase primare le-am făcut la Constanţa, iar următoarele două la Vulturu.

Rep: Povestiţi-ne mai multe despre cei doi copii ai dumneavoastră...

Z.C. : Off...M-am căsătorit de tânără, la 18 ani chiar dacă mama s-a opus. Am avut o căsnicie destul de grea şi am rămas văduvă la 30 de ani. Am doi gemeni, fată şi băiat, care sunt lumina ochilor mei. Eu stau cu fata, care nu are loc de muncă şi nu mă poate ajuta deloc, iar băiatul este bolnav de plămâni . Trăiesc din bunăvoinţa oamenilor cu suflet, care mă ajută în fiecare zi. Nu beneficiez de pensie pentru că nu am muncit cu carte de muncă.Am lucrat  doar cu gândul la ziua de mâine  pentru a le putea oferi un trai mai bun copiilor mei .

Rep: Credeţi că este grea mântuirea?

Z.C. : Când îl ai pe Dumnezeu în suflet, te străduieşti să împlineşti cuvântul Lui şi te lupţi pentru a câştiga Raiul. Cei care ne considerăm creştini, ar trebui să ne străduim mai mult pentru a ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Acum la bătrâneţe mi-am dat seama că Dumnezeu ne dă timp la pocăinţă la fiecare  .

Rep: Ştiu că aveţi probleme grave de sănătate. Cum s-a întâmplat acest lucru?

Z.C. : În copilărie am căzut şi m-am accidentat foarte grav la ochi. Neavând bani, mama nu m-a putut duce la doctor şi am început să îmi pierd vederea treptat. Apoi, acum unsprezece ani, pe când lucram la Poiana în agricultură, mi-am pierdut definitiv vederea în urma unui accident.

Rep. : Puteţi povesti  mai detaliat ce vi s-a întâmplat acum zece ani la sfinţirea Bisericii Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul?

Z.C. : Cu trecerea timpului, starea de sănătate s-a agravat ajungând sa orbesc definitiv până când am ajuns la sfinţirea bisericii noastre în anul 2001 adusă de o vecină. În timpul slujbei am simţit că se întâmplă o minune ,şi anume sa văd puţină  lumină cu un ochi. Din acea clipă am continuat  să zăresc ca prin ceaţă, acea lumină,să percep diferenţa dintre lumină şi întuneric,tot cu un singur ochi. E important să văd,chiar dacă trăiesc tot într-o lume a întunericului. Să văd cu ochii trupeşti, să-mi fie trupul sănătos şi să funcţioneze fără a da greş. Ce lucru mai de preţ mi-ar putea dărui Dumnezeu decât să pot vedea acea Lumină care luminează pe tot omul care vine în lume? De orbire Domnul îi vindecă pe oameni în repetate rânduri...

Rep. : Tot din anul 2001 ştiu că aţi devenit ctitor al bisericii, donând  în fiecare lună  din puţinul pe care îl aveţi pentru ridicarea lăcaşului sfânt...

Z.C. : Poate că Dumnezeu din multă iubire, a îngăduit să fiu aşa, căci în alte condiţii poate apucam pe alte căi. Aşa îi pot mulţumi Domnului ... “Au zis deci orbului iarăşi: Tu ce zici despre el că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. Dar Iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui care vedea...“

Rep. : De unde ştiţi lucrul acesta?

Z.C. : Este o parte din Evanghelia la Duminica a 6-a după Sfintele Paşti din care putem scoate multe învăţături de vom fi cu luare aminte la text.

Trebuie să ne gândim câtă dragoste a avut Dumnezeu faţă de om că l-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. Dar noi tot timpul uităm acest lucru şi greşim în faţa lui Dumnezeu şi ne supărăm când ni se întâmplă câte ceva. Nimic nu este întâmplător, totul ni se dă cu un scop.