Între anii 1877 - 1878 s-a desfășurat conflictul militar dintre Imperiul țarist și Imperiul otoman, al cărui principal scop a fost reorganizarea Țărilor Balcanice. România a intrat în acest război pentru a-și cuceri, pe câmpul de luptă, independența proclamată în ziua de 9 mai 1877. La Congresul de pace de la Berlin, desfășurat în perioada 13 iunie - 13 iulie 1878, a
fost recunoscută independența României, dar în mod condiționat. Dobrogea și Delta Dunării au intrat în componența statului român, însă, în schimbul lor, Rusia a luat statului român cele trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Ismail.
Pregătirile pentru unirea Dobrogei cu România au început pe la mijlocul lunii octombrie 1878, când a fost promulgată și o lege pentru reintegrarea Dobrogei. În ziua de 10 noiembrie, Domnitorul Carol I a prezidat întrunirea Consiliului de Miniștri, în care au fost stabilite normele pentru luarea în stăpânire a Dobrogei și pentru primele organizări.
În ziua de 13 noiembrie, Principele Carol I și prim-ministrul Ion. C. Brătianu au stabilit ultimele dispoziții pentru intrarea armatei române în Dobrogea. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, Domnitorul a elaborat o proclamație către locuitorii Dobrogei și un ordin de zi către armată. Documentele prezintă principiile și modul de reintegrare a Dobrogei la statul modern român. În calitate de prefecți au fost numiți G. Ghica și N. Opran, primul la Constanța, iar cel de-al doilea la Tulcea. N. Catargiu a fost desemnat responsabil cu trecerea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră în stăpânire românească.
În dimineața zilei de 14 noiembrie 1878, Domnitorul Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila. Acolo a fost primit de Ion C. Brătianu, generalul G. Angelescu - comandandul Diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea, prefectul județului, primarul Brăilei și consilieri locali, precum și numeroși cetățeni ai orașului.
În cadrul festivităților organizate s-au ținut mai multe discursuri, iar episcopul Dunării de Jos a oficiat un Te-deum. Cu acest prilej s-a dat citire celor două importante documente: Proclamația către dobrogeni și Înalt ordin de zi către armată. Proclamația poate fi considerată ca fiind, în aceeași măsură, o afirmare a deciziilor prin care statul român lua în stăpânire Dobrogea, o asigurare a respectării legilor țării, a religiei minorităților din această provincie și a proprietăților, a ordinei și disciplinei, dar și un îndemn la colaborare cu autoritățile statului român. La final, Carol I a străbătut orașul Brăila în fruntea trupelor militare și în aplauzele cetățenilor.
După festivități, oficialitățile, împreună cu Principele Carol I și prim-ministrul Ion. C. Brătianu, s-au îmbarcat pe vasul Ștefan cel Mare și au debarcat în Dobrogea, la Ghecet, unde au fost întâmpinați de numeroși dobrogeni: români, turci, tătari și bulgari. De la Ghecet, Carol I s-a întors în capitală pentru a deschide întrunirea Corpurilor Legiuitoare, însă nu înaite de a ura drum bun trupelor militare care plecau spre Măcin.
Autoritățile civile și militare ale statului român au ajuns la Măcin, apoi la Babadag, după care, în ziua de 18 noiembrie, au intrat în Tulcea. În orașul Constanța au ajuns în ziua de 23 noiembrie 1878.
În concluzie, ziua de 14 noiembrie reprezintă ziua Unirii Dobrogei cu România și toți dobrogenii ar trebui să fie conștienți de importanța acestei zile în istoria românilor.
dr. Sorin Marcel Colesniuc
Pregătirile pentru unirea Dobrogei cu România au început pe la mijlocul lunii octombrie 1878, când a fost promulgată și o lege pentru reintegrarea Dobrogei. În ziua de 10 noiembrie, Domnitorul Carol I a prezidat întrunirea Consiliului de Miniștri, în care au fost stabilite normele pentru luarea în stăpânire a Dobrogei și pentru primele organizări.
În ziua de 13 noiembrie, Principele Carol I și prim-ministrul Ion. C. Brătianu au stabilit ultimele dispoziții pentru intrarea armatei române în Dobrogea. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, Domnitorul a elaborat o proclamație către locuitorii Dobrogei și un ordin de zi către armată. Documentele prezintă principiile și modul de reintegrare a Dobrogei la statul modern român. În calitate de prefecți au fost numiți G. Ghica și N. Opran, primul la Constanța, iar cel de-al doilea la Tulcea. N. Catargiu a fost desemnat responsabil cu trecerea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră în stăpânire românească.
În dimineața zilei de 14 noiembrie 1878, Domnitorul Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila. Acolo a fost primit de Ion C. Brătianu, generalul G. Angelescu - comandandul Diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea, prefectul județului, primarul Brăilei și consilieri locali, precum și numeroși cetățeni ai orașului.
În cadrul festivităților organizate s-au ținut mai multe discursuri, iar episcopul Dunării de Jos a oficiat un Te-deum. Cu acest prilej s-a dat citire celor două importante documente: Proclamația către dobrogeni și Înalt ordin de zi către armată. Proclamația poate fi considerată ca fiind, în aceeași măsură, o afirmare a deciziilor prin care statul român lua în stăpânire Dobrogea, o asigurare a respectării legilor țării, a religiei minorităților din această provincie și a proprietăților, a ordinei și disciplinei, dar și un îndemn la colaborare cu autoritățile statului român. La final, Carol I a străbătut orașul Brăila în fruntea trupelor militare și în aplauzele cetățenilor.
După festivități, oficialitățile, împreună cu Principele Carol I și prim-ministrul Ion. C. Brătianu, s-au îmbarcat pe vasul Ștefan cel Mare și au debarcat în Dobrogea, la Ghecet, unde au fost întâmpinați de numeroși dobrogeni: români, turci, tătari și bulgari. De la Ghecet, Carol I s-a întors în capitală pentru a deschide întrunirea Corpurilor Legiuitoare, însă nu înaite de a ura drum bun trupelor militare care plecau spre Măcin.
Autoritățile civile și militare ale statului român au ajuns la Măcin, apoi la Babadag, după care, în ziua de 18 noiembrie, au intrat în Tulcea. În orașul Constanța au ajuns în ziua de 23 noiembrie 1878.
În concluzie, ziua de 14 noiembrie reprezintă ziua Unirii Dobrogei cu România și toți dobrogenii ar trebui să fie conștienți de importanța acestei zile în istoria românilor.
dr. Sorin Marcel Colesniuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu